Parergon/Paratext, Metaergon/Metatext

Raluca-Elena Doroftei


„Mon semblable, mon frère“ poate fi privită din perspectivă vizuală ca parergon (para=contra, ergon=opera), în raport cu lucrările din expoziție, „ceea ce se adaugă la operă și, totodată, ceea ce i se opune“ (V. I. Stoichiță).
 
„Un parergon se opune, se alătură și se adaugă lui ergon, lucrului făcut, faptului, operei, dar nu se situează alături, ci coexistă și cooperează, dintr-o anume zonă exterioară, în interiorul operațiunii. Nici exclusiv afară, nici exclusiv înăuntru. Ca un accesoriu ce trebuie acceptat într-o poziție limitrofă.“ (J. Derrida) Bordura, marginea reprezentării, rama tabloului, „marginalia“, fac parte din paradigma parergonului, „element prea vizibil pentru a fi văzut“ (J. Genette).
 
Ca parergon, lucrarea grupului 2META este întotdeauna plasată imediat după intrare, în pragul expo­ziției. „Para este un prefix antitetic ce desemnează deopotrivă apropierea și distanțarea, asemănarea și deosebirea, interioritatea și exterioritatea (…), un lucru care se situează totodată dincoace și dincolo de o frontieră, de un prag, de o margine, având un statut egal, și totuși secundar, subsidiar, subordonat“ (J. Hillis Miller).
 
„Mon semblable, mon frère“, ca parergon vizual sau paratext discursiv, este un spațiu al pragurilor, al răsturnărilor, punând în criză spațiul discursiv convențional. Privit ca un comentariu anticipativ, acest parergon/paratext poate fi privit și ca metaergon, metatext.
 
Raluca-Elena Doroftei
istoric de artă, curator