Ghidul utilizatorului de artă


    1. Ce este proiectul nostru?
    Ghidul Utilizatorului de Artă; pe scurt: 12 curatori din întreg spațiul european vor oferi fiecare un ghid al utilizatorului de artă. De ce? Într-o lume a consumerism-ului și globalizării este nevoie de un subiect comun: ghidul universal de utilizare. Diversitatea este conferită de cele 12 viziuni diferite pe care le aduc curatorii, având în vedere experiențele, identitățile, proveniența culturală, contextele regionale specifice etc. ale acestora.  

    2. Ce ne interesează?
    – procesul de globalizare a artei, ca rezultantă politică, economică, socială a întregului spațiu geopolitic
    – o nouă metodă de curatoriat; nu doar producerea continuă a unor expoziții pentru un public amplu, ci și crearea de noi conexiuni între subiecte foarte diferite, pe niveluri multiple; scopul: producerea unei diversități de sfere publice.
    Pe scurt: – depășirea ideii de a strânge lucrări de artă pe un subiect specific
         –  încurajarea unei practici post-curatoriale

    3. Cum va arăta expoziția?
    Să ne imaginăm locul: pătrundem în spațiul expoziției. Tot ce putem vedea pe cei patru pereți ai expoziției sunt o mulțime de puncte (precum puricii de pe ecranul unui televizor); auzim multe voci, care se suprapun, indistincte. Primul impact este unul de disconfort vizual și sonor din pricina bruiajului și a imaginilor suprapuse. Datorită unui soft și unor senzori care sesizează prezența, când ajungem la fiecare dintre cei patru pereți, punctele dispar și, în locul lor, vedem imaginile din ce în ce mai clare; claritatea imaginii este dublată de aceea a sunetului; cu cât ne apropiem mai mult, cu atât percepem mai multe detalii din portretul fiecărui curator și auzim mai limpede fiecare discurs; 12 portrete, 12 discursuri. Când ne aflăm în mijlocul expoziției, sunetele se vor suprapune, la fel ca și imaginile, gradul de entropie fiind mai ridicat. Cu cât ne apropiem mai mult de detalii, cu atât mai scăzută este entropia și ni se permite accesul la sunet și la imagine în același timp. Bruiajul dispare. Tensiunea dintre detaliu/ întreg, local/ global, va fi percepută direct, la nivel vizual și acustic.

    4. Cine sunt curatorii?
    Fie că sunt curatori de muzee, curatori freelance sau curatori – artiști, ei produc și negociază semnificația.
    Practicile curatoriale implică un proces de negociere, de mediere între lucrări de artă, concepte, sentimente, contexte; presupun o lectură legată de o temă, un subiect, pornind de la titlul unei expoziții. Curatorii sunt aleși din diversitatea spațiului european și fiecare va realiza schița unui ghid de utilizare.

    5. Care ar putea fi cuprinsul unui astfel de ghid?
    – Note privind siguranța
    – Pregătirea înainte de operare
    – Cum se operează
    – Simbolurile utilizate
    – Facilitarea operării
    – Forța semnalului
    – Îngrijire și mentenanță
    – Informații utile
    – Depanare
    – Specificațiile produsului și referințe
    – Inițiere
    – Activarea serviciului etc.

    6. Putem avea acces la toate ghidurile de utilizare în același timp? Ce vom vedea, auzi, înțelege?
    Aflându-ne în mijlocul spațiului expozițional, vom percepe voci suprapuse, locul unei sfere publice non-reprezentabile, bruiajul, zgomotul alb; „obiectul-voce” se referă acum la „vocile decorporalizate.”
    Apropiindu-ne de fiecare curator pe rând, vom putea să îl percepem, vom putea să urmărim discursul individual; conexiunea dintre voce și corp este mai accentuată. De fapt, fiecare curator va alege felul în care dorește să fie surprins pe cameră (portret, portret al mâinilor, o parte a corpului, un detaliu, un articol vestimentar etc.)
    Accesând mai multe imagini vom evita scoaterea în evidență a unei singure personalități.
    Strategia de expunere va fi centrată asupra publicului, a privitorului; acesta va alege între diferitele ghiduri de utilizare.
    Provocarea pentru artiști și instituțiile culturale este aceea de a fi activi nu doar în sfera culturală națională, ci și pe o piață globalizată.
    Iată câteva perspective ale lucrării noastre interactive: crearea unui câmp democratic al polivocalității, al discursurilor și al evenimentelor vizuale specifice, dezvoltate în paralel, acceptând, de ce nu, posibilitatea conflictelor; acordând atenție unor modele mai îndrăznețe, cu multiple strategii de dezvoltare.

    2META, București, 2009