Autoportret interactiv


    Autoportret interactiv construiește o legătură interactivă între lumea fizică și cea virtuală, între artă și viață, între privitor și subiect, între invizibilul real și vizibilul  virtual, dorind să creeze o interfață între „acustic” și „optic”.
    Portretul vizitatorului este surprins de o cameră și proiectat pe un fog screen (ecran de ceață); sunteți invitați să vă adresați (să spuneți ceva) propriei persoane. În funcție de tonul pe care îl folosiți, propria imagine, care este proiectată în fața dumneavoastră (spațiul proximității) se schimbă: se estompează, tonurile devin mai calde sau mai reci, ba chiar se poate dizolva. Dialogul pe care îl purtați cu imaginea dumneavoastră digitală este cel care declanșează mișcarea, metamorfoza propriei imagini (cu ajutorul unui program computerizat).
    Observatorul este cel observat.
    Monitorul de ceață operează ca o oglindă digitală, dincolo de care se află o altă lume, o gamă largă de iluzii și deziluzii. „Sinele” și „­­imaginea noastră externă” (Lacan) sunt într-un continuu proces de identificare, căutându-se unul pe celălalt și, fie se suprapun, fie se îndepărtează unul de celălalt. Subiectivitatea primară, relațiile spațiale, senzația externă de coerență, semnificația lui „eu” și „tu” sunt supuse din nou dezbaterii. Imaginarul, apoi simbolicul, activează spațiul dintre eu și imaginea digitală a acestuia.
    Reflecția din oglindă devine o sursă de feedback, ne ajută să ne adaptăm și să ne modificăm imaginea, să interacționăm cu noi înșine, așa cum ne percepem.
    Să privim și să fim priviți ne reamintește de „Esse est percipi” („A fi înseamnă a fi perceput”) al lui George Berkeley.
    Spațiile personale/ individuale, my-spaces, spațiile cooperante, mediul ambiental imediat, există doar în relație cu „eu” și „tu”, într-o oglindă digitală, și se află într-o interschimbare dinamică.
    Discursul vizual, facilitat de dialogul pe care îl purtăm cu propria noastră imagine, operează ca hipertext, „o trecere de la formele lineare, structurate și ierarhice ale reprezentării și înțelegerii lumii, la mediile fracturate, descentralizate și schimbătoare, bazate pe conceptul tehnologic de linkuri hipertextuale”.

    2META, București, 2009