Am văzut pe cineva care nu era acolo


    După ce intrați în spațiul expoziției, veți deveni subiectul central al acesteia, veți lua parte la comentariile sale vizuale.
    Intenția lucrării este aceea de a atrage toate privirile asupra publicului, punând accentul pe individ/ individualitate. Ochii proiectați te urmăresc de când intri, datorită unor senzori de mișcare și a unui soft interactiv. Intri în expoziție pentru a privi, pentru a evalua, pentru a alege și, de fapt, ești privit(ă) de sute de ochi, care te transformă în subiectul expoziției, făcându-te să te implici în mașinăria vizualului/ vizualității, ca punct major de referință.
    De obicei, în centrul spațiului expozițional stă Artistul, cu toată imageria sa vizuală. Privitorul este invitat să pătrundă în intimitatea spațiilor artistului – vizual, mental, imaginativ – pentru a le analiza, a le vizita și a le aprecia și pentru a găsi un loc în proximitatea lor, într-o lume mai mult sau mai puțin similară.
    În această lume, publicul este un spectator sau un turist, dar nu un subiect real. Deseori, virtuozitatea artistului mărește distanța dintre el și privitor.  
    Universurile proprii ale vizitatorului, propriile sale spații interioare sunt refuzate, abandonate, uitate, în favoarea celor manipulate artistic de cel care expune.
    I’ve seen someone that wasn’t there este un proiect al cărui scop principal este să acopere breșa dintre cel care expune și vizitator.
    Când sute de ochi mă privesc, nu pot face decât să mă privesc și eu la rândul meu și să încerc să detectez cine este acest observator; devin astfel subiectul principal în această paradigmă vizuală.
    Datorită semnificației sale, I’ve seen someone that wasn’t there se referă la Absența Prezenței, la cel ce expune, care renunță la rolul său de protagonist al întregului comentariu vizual în favoarea vizitatorului și, în același timp, se referă la vizitator înainte de a se descoperi pe sine sub propria sa analiză. Această observare atentă, electronică, a perimetrului poate fi plasată între „supraveghere”(ca proces de monitorizare a comportamentului oamenilor) și „subveghere” (ca surprindere a experienței personale, în opoziție cu examinarea).
    Lucrarea aparține unei serii în care strategiile de expunere sunt centrate pe privitor, pe public.

    2 META, Bucuresti 2011